Pentru cretinii și canaliile care vorbesc despre cazul Rarinca


La unii e prostie, la alții e interes, există și o a treia categorie la care e cîte ceva din ambele. Dar cetățenii din toate cele trei categorii invocate au, mai nou (după ce au tras din toate pozițiile în țintele Kovesi și Stanciu), alte două ținte: Danileț din CSM și contestația în anulare a DNA la decizia de achitare a simbolului care a devenit Mariana Rarinca.

Să începem cu contestația în anulare. Pentru cretini, dar și pentru cei de rea-credință, citez din noul Cod de Procedură Penală (Capitolul V – Căile extraordinare de atac, Secțiunea 1 – Contestația în anulare):

ART. 426 Cazurile de contestaţie în anulare

Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

ART. 427 Cererea de contestaţie în anulare

(1) Contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, de persoana vătămată sau de către procuror.

(2) În cererea de contestaţie în anulare contestatorul trebuie să arate cazurile de contestaţie pe care le invocă, precum şi motivele aduse în sprijinul acestora.

ART. 428 Termenul de introducere a contestaţiei în anulare

(1) Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se cere.

(2) Contestaţia în anulare pentru cazul prevăzut la art. 426 lit. b) poate fi introdusă oricând.

ART. 429 Instanţa competentă

(1) Contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.

(2) Contestaţia în anulare pentru cazul în care se invocă autoritatea de lucru judecat se introduce la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre.

ART. 430 Suspendarea executării

Până la soluţionarea contestaţiei în anulare, instanţa sesizată, luând concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere.

ART. 431 Admiterea în principiu

(1) Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.

(2) Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.

ART. 432 Procedura de judecare

(1) La termenul fixat pentru judecarea contestaţiei în anulare, instanţa, ascultând părţile şi concluziile procurorului, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare.

(2) În cazul în care prin contestaţia în anulare se invocă autoritatea de lucru judecat, judecarea contestaţiei se face cu citarea părţilor interesate în cauza în care s-a pronunţat ultima hotărâre. Instanţa, ascultând părţile şi concluziile procurorului, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie sau, după caz, prin sentinţă ultima hotărâre sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.

(3) Judecarea contestaţiei în anulare nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere.

(4) Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.”

Așadar, contestația în anulare este o cale de atac (extraordinară) cît se poate de legală și de normală, de care se poate uza. Nu e nimic misterios, nu e nimic semilegal sau ilegal, nu e nici o șmecherie la mijloc.

Cel mai probabil, DNA va invoca litera d a articolului 426: “Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: (…) d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;”.

Și, într-adevăr, dacă judecătoarea Risantea s-a aflat în relație directă cu judecătoarea Livia Stanciu și povestea s-a sfîrșit prost pentru prima (ceea ce știm deja că s-a întîmplat: Stanciu i-a barat lui Risantea drumul spre un loc la ÎCCJ), existau toate argumentele ca Risantea să nu fi judecat cazul Rarinca. Că DNA nu a sesizat conflictul de interese/incompaibilitatea în decursul judecării dosarului e altă mîncare de pește, asta nu împiedică în nici un fel depunerea, acum, a contestației în anulare. Legal.

Cînd vine vorba de judecătorul Cristi Danileț din CSM, se invocă două capete de acuzare: că a pomenit că niște jurnaliști pregăteau șantajul împreună cu Rarinca și, apoi, că ar fi explicat, la TVR, ce înseamnă o achitare. Prima “acuză” e simplu de demontat: citiți comunicatul DNA (aici) – acolo unde se vorbește de un post de televiziune se face referire la Antena 3, deci și la jurnaliștii postului. La a doua acuză nici nu are sens să dezbatem: numai idioții îl critică pe Danileț pentru că omul a citat din Codul Penal. Iar idioții fie nu înțeleg Codul Penal, e prea greu pentru ei, fie se fac că nu înțeleg.

rarinca

41 comments on “Pentru cretinii și canaliile care vorbesc despre cazul Rarinca
  1. Rarinca: Domnule Gâdea, nu-i așa că sunt nevinovată, iar cei care au vrut să mă înfunde trebuie să-și dea demisia? Eventual, chiar arestați și, apoi, împușcați?
    Gâdea: Se vede cu ochiul liber, din acest studio, ba chiar și de pe clădirea Intact, că sunteți nevinovată. Toată țara și-a dat seama din emisiunile postului nostru de mașinațiunile care au avut loc în cazul dumneavoastră. Inclusiv în cazul domnului profesor Voiculescu, pe care nemernicii judecători băsiști l-au închis, nevinovat, doar ca să-i dea satisfacție matrozului dictator și vuvuzelelor aservite lui. Dar spuneți-mi, doamna Rarinca, din momentul în care ați fost arestată abuziv, cum ne-ați spus dumneavoastră, v-au trecut prin minte gânduri de sinucidere sau ceva de felul acesta? (va urma) :)

      • A3 e “laboratorul” ideal pentru tot felul de aranjamente, de ticalosii puse la cale împotriva tuturor care nu sînt de acord cu jegosii aia de-acolo, cu tartorul lor, varanul, cred ca si noaptea, cînd ar trebui sa doarma si ei, “clocesc” scenarii, cauta solutii cretine, cred ca nu se mai fac bine Nu ei, de-acolo, sînt problema, problema e cum ci cît vor rezista cei ” asediati” !

      • “(1) Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se cere”.
        Din textul de mai sus rezulta ca e obligatorie o condamnare pentru a se exercita calea extraordinara de atac a contestatiei in anulare, ori Rarinca a fost achitata de instanta si deci DNA ( parchet necompetent in cauza) a exercitat abuziv calea de atac a contestatiei.
        Ma tem ca tu esti canalia sau cretinul.

  2. Domnule Prisacariu incerc sa gasesc un articol al domniei voastre cu privire la incompetenta angajatilor ISU, articol la care am postat un comentariu, Cum nu dau de el, va rog din nou sa va aplecati asupra aspectului pe care l-am semnalat , si anume ca majoritatea angajatilor au un al 2-lea serviciu,fie ca livratori , fie ca ospatari, etc, E strigator la cer cum se duc 24 de ore sa doarma pur si simplu acolo pe banii nostri pentru a fi odihniti in urmatoarele 2 zile cand lucreaza 14 ore din zi la Jerry*s Pizza, Presto (dau aceste nume pentru ca am lucrat si cunosc multi angajati ai ISU, precum si pompieri angajati ca livratori). Va multumesc

  3. Pingback: Cătălin Prisăcariu | Pentru cretinii și canaliile care vorbesc despre cazul Rarinca | Nasul.tv

  4. a propos de “cretinii și canaliile care vorbesc”: ce mai scrie la “Jurnalu’ lu’ puiemonta”, onorabile?
    sper că nu ţi-a fost sustras. ;)

  5. Stimabile Prisacaru. Nu ma convingi mai ales cu agresivitatea vorbirii dvs.; este specfica celor care nu pot arata altceva in afara de ura si rautate. Redarea textului din cod nu este un argument daca nu se cunoaste in tot, starea de fapt. Dincolo de orice interes mi se pare suspecta iesirea la declaratii a unor persoane straine de dosar. Oricum, admir judecatorii, adevaratii judecatori categorie in care nu au ce cauta anumiti procurori sau politisiti ”facuti” judecatori mai ales dupa 2007 avansati in afara meritocratiei. Vad ca o parte din acesti indivizi se deconspira prin lacomie, rautate, fire razbunatoare, solidaritate intre ai lor, impotriva cetateanului.
    Sper in puterea cetatenilor de a se opune transformarii oricarei institutii in organ de represiune. Si mai sper ca puterea judecatoreasca sa demonstreze ca procurorii ii sunt subordonati in luarea oricarei masuri procedurale.

      • esti jalnic…multumesc lui D-zeu ca sunteti putini,de pripas si oricum in disparitie…am intrat intaplator dar voi oco;i zona cu grija omului care se fereste de cuibul de naparci….sanatate …vor fi destule urechi sa ti citeasca elucubratiile

    • Mai ales judecatorii facuti dupa 2007?????/

      Haaaaaa,hiiiiiiiiiiiiiiiiiii,E.U.-SENZATIA MEA ESTE UNA CIT SE POATE DE FIRESCA,FARA ALTE EXPLICATII IN PLUS:

      Din cauza judecatorilor facuti ,PE PUNCTE,ADICA SA FIE FIDELI COMUNISTILOR,Romania nu a putut intra in U.E datorita coruptiei din justitie si societate decit acceptind umilinta M.C.V.
      E .U. tu te poti uita in oglinda sa te admiri si sa crezi despre tine ca esti fat frumos ori alba ca zapada,din pacate cei din afara au vazut in JUSTITIA ROMANEASCA UN MONSTRU,UN MONSTRU CARE A DUS LA SARACIREA ROMANIEI.

      Sa-ti fie rusine si daca as fi la fel de TEMBEL CA SI SCHELETUL BOLSEVIC REACTIVAT DE PESEDEI,BREBAN AS SPUNE CAM CE A SPUS EL……………..

  6. Despre cazul fabricat in laboratoarele,VOICULESCIENE CU REGIZORI PRECUM PAVEL ABRAHAM VOI COMENTA URMATOARELE:

    Este un caz identic cu cel pregatit pt TRAIAN BASESCU-tras la xerox,toata arhitectura cazului bazindu-se pe aceleasi elemente de baza folosindu-se variatiuni pe tema,adica plecind de la cazul scoala….

    Aceasta RARINCA este BERCEA MONDIALUL din acest caz………

    3-Concluzia:Eu vad parte plina a paharului,de aceea inca mai nutresc speranta ca DOAMNA STANCIU,a auzit cilchetul CLOPOTELULUI si i sau aprins in sfirsit ledurile.
    Gresala majora a doamnei Stanciu a fost acceptarea intrarii alaturi de cei care si-au pus in cap sa-l TERMINE PE TRAIAN BASESCU.
    Oare va realiza ce deservicii si-a facut cu ina ei?????
    Oare va realiza ca sutele de mii de BASISTI,astazi spun ,probabil cu rautate-ISI MERITA SOARTA,TREBUIA SA RAMINA STRICT IN SFERA JUSTITIEI,nu sa intre pe tarimul nisipurilor miscatoare,si care gindesc probabil pagubos:

    ,Nu-i bai ca moare capra mea,ma bucur ca moare si capra vecinului’

    L-a un moment dat iti vine sa spui,m-am satrurat sa aleg intre doua rele……….

  7. Aseara am ras cit pt primele 5 luni ale anului,motivul??????????

    ,FLORIN CALINESCUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU’

    A fost fantastic,si da mi-a fost dor de un om cu verb,inteligenta si cohones…

    P.S.-Catalin te stiu iubitor de umor,spre ca l-ai urmarit aseara pe Calinescu,nu te intreb daca ti-a placut,te intreb daca esti de acord cu opiniile exprimate de el…….
    Pt ca eu unul da,am fix aceleasi opinii,minus lipsa umorului si a talentului.

  8. Repetați după mine: Felix a făcut contestație în anulare ca să scape de sentința definitivă de 10 ani pârnaie. Contestația în anulare nu e câh. Răi sunt ăia care nu i-au aprobat-o.

  9. Pingback: Pentru cretinii și canaliile care vorbesc despre cazul Rarinca - Pe Bloguri

  10. E vorba de principiul egalitatii armelor.
    Eu cred ca ar trebui sa ne punem urmatoarea intrebare:
    I-au dat pana la urma antenistii suma de 20.000 de euro pe care a pretins-o Rarinca unui fost client al sotului dnei Livia Stanciu?
    Doar a deschis un litigiu civil in 2012 pe care l-a pierdut in recurs la Galati in martie a.c. Cu alte cuvinte, respingandu-i actiunea instanta a demonstrat ca onorabila Rarinca este o escroaca. Recidivista, pe deasupra. A mai incercat o data prin santaj si, la fel ca inainte, nu a putut sustine cu probe sumele vehiculate.
    Tribunalul Bucuresti a gasit-o vinovata si i-a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice din santaj in hartuire. Curtea de Apel i-a admis cererea si, nerabdatoare din fire, dna Risantea – ce nume o mai fi si asta – a achitat-o impreuna cu colegul de complet, printr-o decizie cel putin dubioasa.
    Nu e santaj dar nici hartuire. E curata ca lacrima.

    Am ramas fara cuvinte cand am vazut prestatia lamentabila a dnei Gagescu pretendenta la ICCJ. Dupa 20 de ani de activitate sa nu intelegi nici macar rolul unui judecator in societate este de-a dreptul revoltator. As spune ca nu s-ar fi calificat nici pentru a deveni jurat in intr-o curte cu juri unde trebuie sa treci printr-o triere si sa faci fata intrebarilor judecatorului de caz, apararii si acuzarii.

  11. Ceea ce îmi place este faptul că tot românul se pricepe la drept și, mai ales, câteodată, chiar la drept procesual penal. De exemplu, cunosc un tip, absolvent de filosofie, căruia îi place să țină adevărate seminarii de procedură penală cu aceeași competență cu care eu aș putea vorbi unui auditoriu calificat despre sentimentul dreptății din ”Emil sau despre educațiune” a lui Jean-Jaques Rousseau. Mă rog, dacă trebuie, trebuie. În fine. Motivul pentru care scriu acest comentariu este dat de omiterea anumitor aspecte esențiale relative la admiterea unei cereri de contestație în anulare, omise neintenționat (aduc o completare cumarveni, bre :) ). Și nu, nu am niciun parti pris în legătură cu acest subiect, sunt doar un sclav al procedurii penale :) Așadar, pentru ca tabloul să fie complet Mister P, ar mai fi trebuit adăugate la articolele citate anterior de către tine din C.p.p. și următoarele:

    Art. 64 – Incompatibilitatea judecătorului

    (1) Judecătorul este incompatibil dacă:
    a) a fost reprezentant sau avocat al unei părţi ori al unui subiect procesual principal, chiar şi în altă cauză;
    b) este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaţie dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal cu una dintre părţi, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora;
    c) a fost expert sau martor, în cauză;
    d) este tutore sau curator al unei părţi sau al unui subiect procesual principal;
    e) a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfăşurată în faţa unui judecător sau a unei instanţe de judecată;
    f) există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată.
    (2) Nu pot face parte din acelaşi complet de judecată judecătorii care sunt soţi, rude sau afini între ei, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaţie dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal.
    (3) Judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei după desfiinţarea ori casarea hotărârii.
    (4) Judecătorul de drepturi şi libertăţi şi judecătorul de cameră preliminară nu pot participa, în aceeaşi cauză, la judecata în fond sau în căile de atac.

    Așadar, alin. (1) lit. f) vorbește despre existența unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorului ar fi afectată. Vrând-nevrând ne lovim iarăși de mult hulitele suspiciuni rezonabile în detrimentul indiciilor temeinice :) Bun.

    Apoi, în art. 67, alineatul 1 (nu are rost să îl reproduc pe tot), spune așa:

    Art. 67 – Recuzarea (1) În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaraţie de abţinere, părţile, subiecţii procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de îndată ce au aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate.

    Așadar, potrivit tezei a doua a alineatului, se poate face cerere de recuzare DE ÎNDATĂ ce părțile, subiecții procesuali principali sau PROCURORUL au aflat despre existența cazului de incompatibilitate. După câte cunosc, așa-numitul conflict între unul din judecătorii completului de apel și persoana vătămată (Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție) a avut loc în anul 2013. Așadar, la momentul judecării cauzei, procurorul cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască acel caz de incompatibilitate. Nu poate fi admisă, în opinia mea, nici măcar în principiu o astfel de cerere de contestație în anulare, pentru simplul fapt că procurorul (în speță întreaga Secție judiciară a DNA) nu poate susține și respectiv proba faptul că nu a avut cunoștință de acest caz de incompatibilitate (deși acel moment a avut loc în cadrul unei proceduri publice) decât după pronunțarea Deciziei de către instanța de apel. Dacă există un singur punct în care ar trebui să fiu de acord cu tine, Mister P, acela este că nimeni și nimic nu împiedică DNA-ul să formuleze o astfel de cerere. Însă, acest fapt, arată doar superficialitate și suficiență din partea DNA-ului. Dacă nici Statul, prin reprezentanții săi în procesul penal, nu este în stare să cunoască aceste aspecte, atunci cine? Dacă nu este vorba de săvârșirea unei infracțiuni de către unul sau ambii membri ai completului de judecată (vezi cazul Staicu) atunci este cazul ca unii oameni să accepte și soluții de achitare care nu le convin. Procedural vorbind. Asta pe scurt. Pe lung, cu altă ocazie :)

    • domnule, mărturisesc că sînt încîntat că un cetățean ca tine, cu atîta talent argumentativ, m-a “completat”.
      apoi:
      1. m-ai prins, sînt absolvent de filosofie, dar nu am ținut un seminar de procedură penală, doar am atras atenția că, pe lîngă vorbe goale, există și diverse lecturi, obligatorii cînd vorbim de spețe penale; ca, de exemplu, un cod sau altul; ca profan, doar mi-am permis să citez dintr-un astfel de cod;
      2. nu-s expert în rousseau, dar la platon m-aș înhăma la un symposium;
      3. așadar, ar fi o incompatibilitate (“există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată”), dar zici că e cam tîrziu să fie adusă în discuție; ei bine, eu nu sînt convins; tu pleci de la premisa că procurorul trebuia să fi știut de acea incompatibilitate încă din faza judecării; eu, însă, nu sînt convins că știa și, mai mult, cred că e o chestiune de interpretare, cîtă vreme nimeni și nimic nu impune ca procurorul să verifice incompatibilitățile judecătorului de ședință (sau impune? nu cred că impune); atunci, rămînem cu “de îndată ce au aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate”, nu?

  12. Simplificând: Neformulând o cerere de recuzare la timp, adică până la momentul închiderii dezbaterilor și rămânerii în pronunțare, deși motivele de incompatibilitate erau cunoscute sau trebuiau să fie cunoscute până la acel moment, o cerere de contestație în anulare pe motivul că a existat un caz de incompatibilitate este inadmisibilă, atât pe fond cât și în principiu. Doar dacă respectivul caz de incompatibilitate ar fi intervenit ulterior rămânerii în pronunțare sau nu ar fi putut fi cunoscut sub nicio formă de către niciuna dintre părți, subiecți procesuali sau procuror înainte de pronunțarea unei decizii în respectiva cauză, ar face admisibilă o cerere de contestație în anulare în temeiul dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. d).

    • am priceput din prima și am și răspuns, dar tot nu cred că există vreo obligație ca procurorul să-l caute pe judecător la incompatibilități

    • Apreciez decența și disciplina dialogului. Îmi face plăcere și îți mulțumesc. Dacă am fi fost de acord, acest dialog nu avea rost. Însă tocmai aceste discuții cu argumente și contraargumente pot lămuri un astfel de subiect din cât mai multe unghiuri. Încerc să închei utilizând o construcție logico-juridică pentru a vedea dacă reușesc să te conving: dacă ar fi așa cum zic tu, că procurorul, una dintre părți sau unul dintre subiecții procesuali principali nu ar avea obligația de a cunoaște (atunci când este posibil, evident) și invoca de îndată un caz de incompatibilitate, respectiv de a formula o cerere de recuzare înainte de pronunțarea unei decizii în apel, așadar a unei hotărâri definitive, s-ar ajunge în situația în care unul dintre aceste personaje anterior menționate, având cunoștință despre un astfel de caz de incompatibilitate, ar aștepta să vadă dacă îii este favorabilă decizia instanței de apel. Dacă această decizie nu i-ar fi favorabilă, atunci ar invoca imediat un caz de incompatibilitate pentru a desființa o hotărâre definitivă. Cum îți sună acest fapt? Logico-juridic vorbind :) P.S. Să nu înțelegi cumva că iau apărarea judecătorilor sau ceva…nu nu…o fi ceva-ceva la mijloc…nu cunosc..însă atât timp cât nu se poate proba sau desface procedural, decizia instanței este definitivă.

      • obligația de a cunoaște, așa profan cum am mărturisit că sînt, știu că se aplică doar legilor; or, pare evident, incompatibilitatea unui judecător nu are statut de lege; tocmai de aceea, eu nu sînt convins că se poate reține neinvocarea incompatibilității înainte de decizia definitivă; mai mult, cîtă vreme ncpp nu prevede, în ce privește contestația în anulare, o condiție temporală cînd vine vorba de incompatibilitate, presupun că incompatibilitatea poate fi invocată fără restricții.
        în orice caz, un judecător ne va lămuri cît de curînd:).

          • Pe fond nu, în principiu da. Pentru că atunci când procurorii DNA vor argumenta cererea de contestație în anulare, să avem la îndemână, în același loc, toate sursele de documentare. Dacă tu crezi că eu renunț așa ușor la o Lavazza, te înșeli amarnic:) Intuiesc din consonanța literelor răspunsului tău că te-ai iritat. Nu asta a fost intenția mea, sper că ți-ai dat seama. P.S. Motivarea e extrem de subțire, aproape inexistentă din punct de vedere al dreptului penal substanțial. Invocarea art. 100 C.p.p. de către instanța de apel, cu privire la obligația procurorilor de a aduna probe și în favoarea inculpatului, sună a Stradivarius sau Guarnieri dezacordat, pentru cine cunoaște. Atunci când o să ne vedem, pentru onorarea deal-ului de mai sus de către oricare dintre părți, îți voi povesti și alte situații de acest tip. Și nu sunt scrise de Frații Grimm :)

          • nu m-a iritat deloc, dar chiar nu văd legătura cu discuția noastră, care se referea strict la admiterea contestației, nu? o să vedem cum se tranșează, deocamdată avem motivarea unei decizii, foarte bine, asta e treaba judecătorilor să facă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>