Portretul securistului la bătrînețe


Ion Iliescu joacă într-un film care se difuzează în cinematografe capitaliste, are gărzi de corp plătite de un stat democrat, își dă cu părerea într-o politică în care nu mai există partid unic, are 80 de ani și amenință să mai trăiască vreo zece. Gavrilă Ogoranu a murit și nu mai poate juca în filme. Cînd era prins de Securitate, în ’76, după aproape 30 de ani de rezistență în munți, KGB-ul încă nu-l prelucrase pe Iliescu să joace rolul disidentului plătit de statul comunist, ajuns apoi președinte democratic ales (inclusiv al) lui Ogoranu după ’89. Timp de două mandate și jumătate.
Oare Iliescu s-a dus să vadă filmul ăsta? Sau știa deja scenariul din dosare?

2 comments on “Portretul securistului la bătrînețe
  1. În filmul lui Netzer, Iliescu fără sa ştie, fără să intuiască, fără să-i fi spus vreun consilier mai isteţ, face figura celui care întregeşte tabloul confuziei. E aproape tatăl ei. Prin urmare, zic eu, iese al dracu de şifonat din flimul ăla. Prin urmare nu-i chiar o mare chestie ca joacă acolo. Chiar m-am întrebat, la finele vizionării Medaliei, cum dracu de a acceptat, având în vedere rolul/poziţia ce-i fuseseră destinate în film. În fine…

    Cu Ion Gavrilă Ogoranu….invit pe cei care nu ştiu cine a fost personajul şi ce a dorit să facă cu sine pentru ţara asta să-i citească volumul: “Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”.
    Totdeauna cartea e mai bună ca filmul.
    Despre eroii tăcuţi şi despre demnitatea risipită trebuie vorbit mai apăsat, mai riguros.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>